M-am uitat aseara in oglinda lui Tarkovski si m-am regasit. Am retrait momentele de oglinda din liceu cd ma uitam dimineata la spalatul fildesilor si seara la culcare si vroiam sa stiu cine e cel din oglinda, ce draq cauta acolo si pentru ce?
Sincer nici acum nu stiu la ce naiba e buna oglinda mea atata timp cat mi-era bine in copacii vecinilor(ferindu-ma de apa aruncata de la geam de cate un pensionar ce statea si se distra si el din lipsa de preocupare:), la fotbal zi de zi (pe cele 10 terenuri de fotbal inghesuite in jurul lumii mele de semicartier, semicountry, semigarla), cu desenele animate "Pif et Hercule" anuntate la megafon de la balcon de cate un copil pedepsit de masa sa stea in ziua aia in casa, de ciresu de la bunica(in varf de cires, ca acolo mi-am facut culcusu sa nu cad in caz de adorm, avand ciresele cat mai aproape de gura, ca ultimu lenes de pe o insula pustie), de excursiile de o zi la manastiri, la padure, rugate la parinti cate doua luni sa pot merge, de munca de zilier facuta la unchiu la casa pentru ca sa-si faca casa din chirpici si io sa ma balacesc ziua intreaga in lutul rece pentru a se afana si omogeniza toata compozitia impreuna cu paiele si apa, de v-ati ascunselea seara pana la 1 2, si flori fete sau baieti, de flirturi inocente si batai de inima incoerente de baiat timid, de intrat tiptil in casa sa nu mi-o fur.
E frumos, tot in oglinda sa vezi numai partea frumoasa a lucrurilor si sa stergi partea urata cu un burete sau dak ai curajul sa le privesti doar obiectiv.
Ca un batran asteptandu-si pensia din poltronul din salon incep sa-mi plang de mila pentru ceea ce am avut, mereu (perfectionist derizoriu ce sunt) zicandu-mi ca puteam mai mult, ca trebuia sa fac mai mult...
Am invatat din oglinda lu Tarkovski ca de fapt trebuie sa-ti accepti oglinda si sa-ti aranjezi chipul indiferent de trecut sau viitor astfel incat oglinda sa te accepte si ea si plin de viata cum esti acum si stana de piatra cum vei fi in catva ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu