Pe drumuri delirînd,
Pe vreme de toamna
Ma urmareste-un gînd
Ce ma îndeamna :
- Dispari mai curînd !
La casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Si-o chem ca sa vada cum ploua
Frunzisul, în tîrgul ploios.
Dar, iata, si-un mort evreiesc…
Si ploua, e moina, noroi -
În murmure stranii semite
M-adaug si eu în convoi.
Si nimeni nu stie ce-i asta -
M-afund într-o crîsma sa scriu,
Sau rîd si pornesc înspre casa,
Si-acolo ma-nchid ca-n sicriu.
Si mereu delirînd,
Pe vreme de toamna,
M-adoarme un gînd
Ce ma îndeamna :
- Dispari mai curînd !…
George Bacovia, Spre toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu