Dand-o din jena in criza...

Modificarea normalitatii vietii personale prin intensificarea data de comunicarea globala si comunitara de la o comunitate restransa cu un invatator, preot si un ziar saptamanal, pana la sute si mii de opinatori ai comunitatii despre cum sa-ti traiesti viata personala a adus senzationalul in normalitate.
Ipotetic, daca ne-am izola si am trai fara aceste senzationale sfaturi(de la reclame, de la guvernanti, de la tipul de mancare pana la credinta personala, de la modul de gandire pana la pozitia in care sa faci draogoste, pardon sex) ne-am plictisi si am dori sa ne reintoarcem la obisnuintele noastre, deci normalitatea noastra.
Romania, printr-o minune de un secol regalist, a reusit sa se mai conecteze odata la feelingul mondial si sa-si joace viitorul, avand parte de marea criza din '29. S-a remarcat aceeasi atitudine a romanilor, ca si in criza prezenta, cu lapte si miere la noi, iar la altii pisica moarta, sau in timp ce lumea arde romanu se piaptana.
La vremea aceea ziarele vuiau de sinucideri in masa a comerciantilor indatorati pana peste cap la judani, cu motivatia scrisa de ziare pe sicriu: "Dintr-o jena financiara!"
Astazi, este evident ca s-a schimbat terminologia:" Din cauza crizei financiare!", indatorati la machedoni si tigani(Becali si altii).
Pana auzim unu de altu in ziare, in modul descris mai sus haideti sa nu mai traim in crize ci mai degraba asumandu-ne jenele pe care le avem, netransformandu-le in crize:)

PS: Test de articol social:)))

De ce zambim numai in reclame?

Am schimbat traseul lucru-acasa prin ultima coordonata, avand posibilitatea sa calatoresc la suprafata si nu ca guzganii prin tunele in pamant:)
Imi bucura ochiul puzderia de reclame din oras, luminitele calii de craciun si masinutele de fason cumparate de tot bucuresteanu,"ca sa am cu ce...dar n-am cu cine", in fine, alta poveste.
Trecand cu privirea catre oameni si nu obiecte stralucitoare, fiecare cu o poveste, cu o situatie diferita, cu un mod de a reactiona diferit la situatii, cu parinti si bunici morti sau in viata observi aceeasi nota amara
Am uitat sa traim, sa ne suparam, sa ne bucuram, traim prin crize si prosperari administrate eficient, prin sarbatori ce ne indica faptu ca tre sa ne bucuram, sau sa plangem, sa ne cinstim donsoarele din viata noastra, munca pe care o prestam, copii pe care-i batem etc.
Raspunsul la feelingul meu de acum care nu e unicat ci un rezumat:
Preconizez urmatoarea miscare globala pentru a ne hrani pe noi cei din turma, incet incet o sa ne cuprinda pe toti "Filozofia lentorii", asa de criza, nu inseamna insa sa faci totul in pas cu melcul, ci toate lucrurile facute in ritmul lor, cika:)
Savurati orele si minutele in loc sa le numarati! Faceti totul cat se poate de bine, nu cat se poate de repede! Este vorba de calitate, nu cantitate, in tot ceea ce ne priveste, de la slujba la hrana sau la cresterea copiilor...:)

PS: e cazu sa mai si gandim si nu numai sa vegetam in matrixul asta, parerea mea:)

Am gasit romanul perfect :)

Il cheama Gheorghe Dinica! Respectele mele!

La multi ani tuturor ce simt romaneste:)