Am schimbat traseul lucru-acasa prin ultima coordonata, avand posibilitatea sa calatoresc la suprafata si nu ca guzganii prin tunele in pamant:)
Imi bucura ochiul puzderia de reclame din oras, luminitele calii de craciun si masinutele de fason cumparate de tot bucuresteanu,"ca sa am cu ce...dar n-am cu cine", in fine, alta poveste.
Trecand cu privirea catre oameni si nu obiecte stralucitoare, fiecare cu o poveste, cu o situatie diferita, cu un mod de a reactiona diferit la situatii, cu parinti si bunici morti sau in viata observi aceeasi nota amara
Am uitat sa traim, sa ne suparam, sa ne bucuram, traim prin crize si prosperari administrate eficient, prin sarbatori ce ne indica faptu ca tre sa ne bucuram, sau sa plangem, sa ne cinstim donsoarele din viata noastra, munca pe care o prestam, copii pe care-i batem etc.
Raspunsul la feelingul meu de acum care nu e unicat ci un rezumat:
Preconizez urmatoarea miscare globala pentru a ne hrani pe noi cei din turma, incet incet o sa ne cuprinda pe toti "Filozofia lentorii", asa de criza, nu inseamna insa sa faci totul in pas cu melcul, ci toate lucrurile facute in ritmul lor, cika:)
Savurati orele si minutele in loc sa le numarati! Faceti totul cat se poate de bine, nu cat se poate de repede! Este vorba de calitate, nu cantitate, in tot ceea ce ne priveste, de la slujba la hrana sau la cresterea copiilor...:)
PS: e cazu sa mai si gandim si nu numai sa vegetam in matrixul asta, parerea mea:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu