joi, 19 februarie 2009

Cateodata mai traiesc


Am simţit vântul şi stropii săraţi ai mării. Agitand si pierzand ritmul, prelucrand si reinterpretand lumina, reflectand cioburi si ascunzand forma, am privit cum rasare soarele ud si plin de viata ce te invita la infuzie de adrenalina si sparge orice bariera prin ardere.
Ascultand ploaia de vara cu tonalitati alegro si varietati ascutite sau joase, cu zumzete de trantori sau albinute grabite in campul de flori am asmutit coloristica ochiului si gustul vietii.
M-am infruptat din puritatea izvorului de munte cu setea omului crescut in camp, cu natura vie asaltandu-te prin muschii de padure de un verde ascutit si copacii ce-ti soptesc sa respecti silentio stampa in fata vantului ce le canta printre frunze.
Iubind o femeie, alergand cu un Porsche, savurand un vin vechi, mancand un vanat pe gratar in padure, fumand o tigara in foi, da mai traiesc cateodata...