Dand-o din jena in criza...

Modificarea normalitatii vietii personale prin intensificarea data de comunicarea globala si comunitara de la o comunitate restransa cu un invatator, preot si un ziar saptamanal, pana la sute si mii de opinatori ai comunitatii despre cum sa-ti traiesti viata personala a adus senzationalul in normalitate.
Ipotetic, daca ne-am izola si am trai fara aceste senzationale sfaturi(de la reclame, de la guvernanti, de la tipul de mancare pana la credinta personala, de la modul de gandire pana la pozitia in care sa faci draogoste, pardon sex) ne-am plictisi si am dori sa ne reintoarcem la obisnuintele noastre, deci normalitatea noastra.
Romania, printr-o minune de un secol regalist, a reusit sa se mai conecteze odata la feelingul mondial si sa-si joace viitorul, avand parte de marea criza din '29. S-a remarcat aceeasi atitudine a romanilor, ca si in criza prezenta, cu lapte si miere la noi, iar la altii pisica moarta, sau in timp ce lumea arde romanu se piaptana.
La vremea aceea ziarele vuiau de sinucideri in masa a comerciantilor indatorati pana peste cap la judani, cu motivatia scrisa de ziare pe sicriu: "Dintr-o jena financiara!"
Astazi, este evident ca s-a schimbat terminologia:" Din cauza crizei financiare!", indatorati la machedoni si tigani(Becali si altii).
Pana auzim unu de altu in ziare, in modul descris mai sus haideti sa nu mai traim in crize ci mai degraba asumandu-ne jenele pe care le avem, netransformandu-le in crize:)

PS: Test de articol social:)))

De ce zambim numai in reclame?

Am schimbat traseul lucru-acasa prin ultima coordonata, avand posibilitatea sa calatoresc la suprafata si nu ca guzganii prin tunele in pamant:)
Imi bucura ochiul puzderia de reclame din oras, luminitele calii de craciun si masinutele de fason cumparate de tot bucuresteanu,"ca sa am cu ce...dar n-am cu cine", in fine, alta poveste.
Trecand cu privirea catre oameni si nu obiecte stralucitoare, fiecare cu o poveste, cu o situatie diferita, cu un mod de a reactiona diferit la situatii, cu parinti si bunici morti sau in viata observi aceeasi nota amara
Am uitat sa traim, sa ne suparam, sa ne bucuram, traim prin crize si prosperari administrate eficient, prin sarbatori ce ne indica faptu ca tre sa ne bucuram, sau sa plangem, sa ne cinstim donsoarele din viata noastra, munca pe care o prestam, copii pe care-i batem etc.
Raspunsul la feelingul meu de acum care nu e unicat ci un rezumat:
Preconizez urmatoarea miscare globala pentru a ne hrani pe noi cei din turma, incet incet o sa ne cuprinda pe toti "Filozofia lentorii", asa de criza, nu inseamna insa sa faci totul in pas cu melcul, ci toate lucrurile facute in ritmul lor, cika:)
Savurati orele si minutele in loc sa le numarati! Faceti totul cat se poate de bine, nu cat se poate de repede! Este vorba de calitate, nu cantitate, in tot ceea ce ne priveste, de la slujba la hrana sau la cresterea copiilor...:)

PS: e cazu sa mai si gandim si nu numai sa vegetam in matrixul asta, parerea mea:)

Am gasit romanul perfect :)

Il cheama Gheorghe Dinica! Respectele mele!

La multi ani tuturor ce simt romaneste:)

Doar noi...

Credeam ca si tu crezi in noi
credeam ca cred si io in noi
dar acum e clar pentru amandoi
ca suntem prada unui complotoi
ca suntem de amar si dor
doar
doar
doar Noi!

drept de autor: Bacovia 2

Cocosu a cantat de trei ori

Incep sa urasc povestile cu regate, cu imparati si printese cu avutii si restul(aici incluzand majoritatea populatiei din satul global).
Citesc cu mare atentie ca se prabusesc toate in juru' nostru si noi de asemenea..:)
Este criza peste tot, lumea traieste intr-o criza permanenta si vom muri cu totii, cika..
Este un concert foarte frumos cu dirijorii lumii, cu marionete, cu feti frumosi crescuti la miez de seara(tari emergente), cu aventuri, cu paritate euro/dolar in care sufera de fapt ceilalti.
Ar fi fost frumos sa fim spectatori, dar in satul global de astazi numai martienii mai pot fi spectatori(cred ca se amuza pe cinste:)
Doamne ajuta-ne pe restu!

Tributari "Ultimu stinge lumina!"

De cand ma stiu ma macinat ideea de a locui in alt loc de pe pamantu asta in care m-am nascut decat in Roumania. Cetatean al lumii, cum se considera toti romanii, din cauza unei lipse de identitate nationala, sunt invatat de mic ca cel mai bine e ca ultimu sa stinga lumina. Lipsa unei clase intelectuale active, sau masacrarea ei la Canal, a dus la situatia actuala in care suntem condusi economic, politic si pe orice plan, de catre altii.
Gandirea de iobagi(e mult spus, aia se respecta macar.. -in speta populatia ce habiteaza in Ardeal) si sclavi sau slugi la otomani si rusi(natii cu minim de grad de civilizatie si istorie nationala) a condus la realitatea cotidiana romaneasca, si anume la a fi in continuare tara de bananieri.
M-as putea contrazice prin faptul ca ar exista si realitatea interna, "avem si noi ai nostri", dar acestia au actionat si vor actiona in continuare tocmai in virtutea gandirii pe care am enuntat-o mai devreme.
"A stinge lumina" este expresia utilizata inca de la Dimitrie Cantemir incoace, adik de cand s-a putut vorbi de o populatie pe aceste pamanturi. Lipsa de coeziune nationala, identitara, decat prin origini latine sau prelatine, nu au reusit sa incropeasca o natiune necesara a acoperi golul Estului Europei, dupa cum l-au gandit pasoptistii.
"Tabula rasa" este in opinia personala telul acestei natiuni, extrapolat si a popolatiei globului. Mandrie nationala este o inventie ce nu are baze destul de sanatoase, asemenea unei natii mari ce nu-si gaseste numitorul comun decat in batalii comune, drapel si imn, dar acestea avand avantajul unor istorii sangeroase care culmea au unit oamenii de pe acele meleaguri, putem face corelatie chiar intre cu cat mai sangeros a fost acel popor, cu atat este mai unit.
Incropirea unei identitati nationale(solutia romanilor) in momentul de fata cd de fapt intreaga planeta canta la unison desfiintarea natiunilor reale si inlocuirea lor cu "natiuni virtuale"(gasti denumite pompos)tocmai pe principiul "Dezbina si condu!" este o utopie ce poate fi condusa inca de pe acum foarte usor.
Trecerea intregii planete de la stadiul de nevoie primara(hrana si apa) la unul virtual de nevoi ale fericirii personale(pasta de dinti, guma, imbracaminte, status virtual in societate) nu a fost realizata si nu va fi nici in urmatoarele secole. Foamea striga din creier si nu din stomac!asa poate fi caracterizat in ultima faza si acest lait motiv al unui procentaj mare de romani si emigranti in general, care au emigrat si vor emigra in continuare.
"Welcome to our virtual nation!"

Cine da mai mult

As vrea sa ma vad la poarta raiului si senin sa-i spun Sf.-ului Petru doleantele

De ce nu exista un sistem online, sa nu mai stam la coada asta infernala?

De ce nu se eficientizeaza sistemu, si nu sunt catastife mai bune si bonuri de ordine?

De ce nu ni se arata totu inainte de a cumpara, si avem numa screen saver-ul in fata?

De ce sunt promotii numa pentru vamesi si prostituate?
"Adevar va spun vamesii si prostituatele vor fi inaintea voastra in Imparatia cerurilor!"

Cand se pune la punct sistemu de creditare? Ratele sunt fixe, sau in functie de Euribor?

De ce vine Isus asa de tarziu inapoi pe pamant(mai tarziu decat americanii:)?

Da.. ma duc la o oferta mai buna, sa vad cat liciteaza celalalt?:)

Poezia vietii unora

Rumegand cocenii de pe langa jug,

S-a - ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?

La intrebarea asta, un prelung ecou

I-a raspuns din slava:


- Pentru ca esti bou!

George Toparceanu, Poezia Muncii

Exercitiu de Perfectiune

Personal cred ca Perfectiunea este Dio.

Analizand din mai multe puncte de vedere si nu doar cel personal, am incercat sa realizez o sinteza a ce inseamna Perfectiunea.

Desavarsirea intru Dio pare a fi consensul in filosofia crestina ca si principiu de atingere a Perfectiunii, deci Dio este Perfectiune.

Din punct de vedere filosofic crestin romano catolic
Dio cere tuturor crestinilor lucrarea si pregatirea perfectiunii, adica Dumnezeu cere ca noi sa devenim desavarsiti in toate faptele bune. Cerinta de Perfectiune este repetata de mai multe ori in Noul Testament si joaca un rol important in credinta crestina. In evanghelia dupa Matei, Isus a spus discipolilor:”Voi, trebuie sa fiti perfecti, ca si Tatal din Ceruri care este perfect”(5:48). Explicatia acestei cerinte poate fi in intelegerea de catre om a imaginii perfecte a lui Dio, precum si desavarsirea credinciosilor in Dio. Perfectiunea credinciosilor prin imagina lui Dio a fost pierduta prin pacatul originar si poate fi redobandita prin Cristos.
Athanasius a creat formula fundamentala a perfectionarii crestine: “Dio a devenit om in masura in care noi ne-am desavarsit in Dio.”
Doar prin perfectiune poate face inteleasa imaginea lui Dio in oameni, accentul cazand in ultimul timp de pe “copii lui Dio” pe “prietenii lui Dio”. Aceasta este cea mai relevanta comuniune descoperita intre Dio si fiinta umana.

Tratarea acestui principiu in filosofia crestin ortodoxa
Aceasta se poate traduce prin desavarsirea omului, prin viata de desavarsire ce consta in postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pamant, si alte asprimi de acestea ale corpului.
De asemenea, perfectiunea este in rugaciunile mintale, in sihastrie, retragere, tacere si viata de indrumare, de formare, adica a trai dupa o lege a cumpatarii si a masurii. Pacatele ofenseaza si se opun existentii lui Dumnezeu: aici e raul; pacatul loveste in bunatatea lui Dumnezeu, in puterea si in intelepciunea Lui. Si nu numai pentru aceasta este numit imperfectiune si nedesavarsire, fiindca ofenseaza si huleste desavarsirea lui Dumnezeu; si in aceasta consta pacatul si nelegiuirea fiindca calca si distruge poruncile lui Dumnezeu si dupa cum orice cuvant spus impotriva lui Dumnezeu este numit hula fiindca loveste in Dumnezeu, tot asa orice pacat este numit lovirea lui Dumnezeu nu numai fiindca in sine este opus perfectiunii, dar si fiindca aceasta venind de la creatura da a intelege ca facatorul este hulit deoarece El insusi este rau in Sine.

Din punct de vedere al gandirii hinduse
Pornind de la ideea ca vorbim aici în mod corelativ de Infinit şi Posibilitate, nu este pentru a stabili între aceşti doi termeni o distincţie care n-ar putea exista în realitate; în acest caz, Infinitul este considerat în special sub aspectul său activ; pe când Posibilitatea este aspectul său pasiv (aici activ şi pasiv fac referire la Brahma şi la Şakti a sa din doctrina hindusă); însă fie că îl privim ca activ sau pasiv, este întotdeauna Infinitul, care nu poate fi afectat de aceste puncte de vedere contingente, iar determinaţiile, oricare ar fi principiul prin care se efectuează, nu există aici decât în raport cu concepţia noastră. Este acelaşi lucru cu ceea ce spune şi doctrina extrem-orientală printr-o altă terminologie: ,,perfecţiunea activă” - QIAN şi ,,perfecţiunea pasivă” - KUN (vezi Yi Jing), Perfecţiunea, în sens absolut, fiind identică cu Infinitul înţeles în toată indeterminarea sa. Aici este de fapt analogia, dar într-un grad şi dintr-un punct de vedere mai universal, a ceea ce sunt, în fiinţă, ,,esenţa” şi ,,substanţa”.
Deci Fiinţa nu include Posibilitatea totală, neputând fi în consecinţă identificată cu Infinitul; punctul de vedere în care se situeaza Perfectiunea este mult mai universal decât cel în care nu avem de luat în considerare numai Fiinţa.

Din punct de vedere al gandirii taoiste
Descrierea lui Chuang-tzu despre Tao, “Indefinibilul”, ca si a celor care doresc unirea intru Tao, admite existenta Perfectiunii Tao, care poate fi atinsa, prin Omul Perfect ce isi va adapta viata la ritmul fortelor naturii, devenind parte din ele, impartind Infinitul si Imortalitatea, care trec de ciclul unei vieti obisnuite si a mortii. El va deveni Pur, Perfect.

”Patterns in Comparative Religion”(1949), carte scrisa de Mircea Eliade, descrie ideea de perfectiune intru Dio ale mai multor religii in mod stiintific. Intradevar e foarte interesant de observat cum se trateaza comparativ Perfectiunea de catre religii prin principalele carti Imnurile Vedice, Upanisadele si Bhagavat-Gita, Biblia sau Coranul, Tabula Smaragdina, Zoharul sau Sepher Yetsirah s.a..

Din punct de vedere psihologic – Pattern – Arhetip al Tuturor
Pe baza evaluării psihologice a omului, mereu s-a ajuns la un Arhetip al tuturor lucrurilor, ceva care este perfectul acelui lucru. Curentul psihologic care a lansat ideea patternului, al arhetipului, este Gestaltismul. Acesta sustinea ca noi in orice demers psihologic am avea, plecam de la patternul acelui lucru, de la perceptia noastra despre ce inseamna acel lucru.
Exemplu: noi pentru a desemna un scaun vom apela la pattern, imaginea perfecta pe care ne-am dobandit-o prin experienta personala de pana atunci, avuta cu acel obiect. La fel putem extrapola acest exemplu la ideea noastra despre Dio, putand fi descris ca un Tipar Etern şi Ideal.

Din punct de vedere al existentei umane
Eliminând orice altă teorie şi privind doar ceea ce avem în jurul nostru, perfecţiunea este realizarea, pragul critic, atins/ă de unul sau mai mulţi indivizi! Istoric vorbind, perfecţiunea are la rândul ei un itinerariu până la a ajunge la manifestarea ei maximă! Ceea ce acum putem considera perfecţiune, acum în prezentul de 1 secundă sau mai puţin, după, va fi o imperfecţiune, deoarece mereu există evoluţia şi mereu se va modifica orice!
Aşadar avem perfecţiunea ca fiind ceva instabil şi deloc fix,nestabilind ceea ce reprezintă. În cazul acesta totuşi perfecţiunea în noi e clar că există, dar cum anume să o înţelegem ca să nu îi oferim o percepţie greşită!
Perfecţiunea există, dacă noi tindem spre ea, e simplu şi clar că îi pargurgem itinerariul, dar dacă perfecţiunea nu există, ambiţia în evoluţie şi dorinţa de schimbare nu ar mai avea acoperire! Deci perfecţiunea există!
Natura e perfectă, animalele sunt perfecte, universul e perfect, totul din jurul nostru e perfect, defapt totul din jurul nostru e aşa cum trebuie să fie, şi poate e aşa cum ne dorim să fie! Noi de ce să nu fim perfecţi? Existenţa umană e perfecţiune, prin paradoxul dintre însuşirile umane şi caracteristicile individuale ale tuturor! Suntem mici perfecţiuni într-o uriaşă perfecţiune!
De ce n-ar există perfecţiunea?
Pentru că nu e ceva fix, pentru că nu o putem descrie clar, pentru că perfecţiunea nu descrie ci doar etichetează, pragul maxim de evoluţie, ceea ce şi el nu este clar definit pentru că evoluţia continuă nu permite fixarea termenilor de barieră, pentru limitele de pol opus sau mijlocii ale existenţei umane!

Spre toamna

Pe drumuri delirînd,
Pe vreme de toamna
Ma urmareste-un gînd
Ce ma îndeamna :
- Dispari mai curînd !

La casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Si-o chem ca sa vada cum ploua
Frunzisul, în tîrgul ploios.

Dar, iata, si-un mort evreiesc…
Si ploua, e moina, noroi -
În murmure stranii semite
M-adaug si eu în convoi.

Si nimeni nu stie ce-i asta -
M-afund într-o crîsma sa scriu,
Sau rîd si pornesc înspre casa,
Si-acolo ma-nchid ca-n sicriu.

Si mereu delirînd,
Pe vreme de toamna,
M-adoarme un gînd
Ce ma îndeamna :
- Dispari mai curînd !…

George Bacovia, Spre toamna!

O noua revolutie, sa mai pot fura si io

Gata..am gasit in COR meseria ce mi se potriveste: Vanator de revolutie! pentru a putea urca pe scara sociala a parvenitilor sa le arat ce inseamna cu adevarat parvenit si nu asa "parvenit de carton"!

Pumnii mei minte nu are

Angajez psiholog pentru cantaretii de manele - Terapie pentru vremuri mai bune!

Odata cu mutarea mea in Buc mi s-a aratat o noua lume pe care o banuiam dar nu credeam ca exista cu adevarat, o lume bizantina, cu traditia de a asculta muzica orientala pocita ca si mod de viata si nu doar o modernizare a muzicii vechi lautaresti de sorginte balcanica.
De la masini de parlamentari la tiganusi cu radio pirat la metrou, toti ascultau cu volumul maxim si bassul stricat sau nu aceasta incantare auditiva.
De-a lungu vietii, la petreceri am avut deosebita placere sa aud de multe ori aceasta insiruire de valori impuse turmei, cu dusmani (grija fata de vecin), cu bani (lipsa lor), cu femei (lipsa lor), cu masini, cu suparari, cu smecherii, cu betii, ce mai.. "Cu pumnii mei minte nu are!"
Cantaretii de manele sunt oameni ca si noi si incercand sa exprime, ca niste artisti ce sunt, starile pe care le traiesc, doresc sa le traiasca, sau le speculeaza pentru turma, pentru a induce anumite stari, toate in scopul de a scapa satra de mizeria in care traieste - sac, vor fi surmenati si vor reflecta dezechililbrat ce se intampla in societatea in care traiesc.
Normal acestia se raporteaza la societate ca si noi si traspun intr-o masura mai mare sau mai mica starea societatii. Inainte de '90 muzica aceasta pocita fara numele actual, plangea dupa Mariana, radea de emanciparea taranilor ajunsi la oras, prelua din melodiile vechi mosul si baba, voia buna si betia ca lait motiv. Dupa '90 si pana in prezent introducerea motivelor tiganesti cum ar fi dusmanii de moarte, supararea excesiva din temperamentul balcanic de migrator, lipsa banilor, euforia vietii de migrator, femeia ca si obiect de cumparat si de batjocura, smecheria romaneasca milenara, iubirea precoce dintre copii, interzisa de tagma orientala, fara sa le iasa si parintilor un ban.
In '90 libertatea a adus occidentul in versuri si ritmurile orientale combinate cu bass, in melodiile comercializate. Trecerea de la orga ce o duceau la nunti si care suna a anii '70, la sintetizatoare, si transformarea behaitului pe calculator in tipete aliene a acoperit lipsa de muzica autentic autohtona disparuta dupa Maria Tanase. Reinventarea continua a acestui tip de muzica, de la hituri turcesti sau grecesti cu versuri basite romanesti pana la trecerea la muzica guturala ardeleneasca, impunerea de ritmuri house cu triluri orientale, fara versuri consistente, dar mesaje tipate ca pe stadion, au mentinut acest tip de muzica mereu drept inlocuitor al muzicii autohtone.
De cd am intrat in contact direct cu aceasta lume si pana acum s-au pretrecut modificari in bine, atat in societate cat si in muzica acestor lautari. Daca inainte ca si impresie generala accentul cadea in orice vers pe suparare, bani, masini, razbunari tipice lui bruce lee, acum dat fiind faptul ca societatea a evoluat, s-a trecut la versuri despre iubiri interzise(tipic orientale), chefuri pana dimineata si smecherie data pe afara, excesiva deja, fiind deja in perioada de recesiune.
Dupa cum stau lucrurile se pare ca romanika va fi in viitor un sclav frumos al europei si cand romanii isi vor da seama, normal si lautarii vor reveni la cantece de jale ca si nota generala.
De aceea ar trebui sa angajam psihologi pentru lautari ca sa ne cante ca-n vremuri bune mereu, indiferent de societatea in care traiesc, in care populatia romana n-are decat grija iubirii amantelor, a chefurilor, a grijii fata de vecin (transformata in dusmani in versuri), a copiilor realizati.
Astfel am respira si noi ceilalti mai putina poluare fonica sau dak nu mai putina, macar mai putina agresivitate in ascultatorii acestor triluri.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

MAC-MAC

În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin de lume anonimă
De bărbaţi şi de femei.

La o staţie din centru,
Sau de prin împrejurimi,
S-a urcat o cuconiţă
Cu superbe rotunjimi.

Trup felin, plin de ispite,
Dar rotund şi voinicel
Parcă-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel.

După ea se urc-un tânăr-
Tip de Donjuan sadea,-
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesa în ea.

Doamna foarte intrigată
L-a privit cu mult temei.
Însă tot mai mult măgarul
Se-ndesa în...viaţa ei.

Că deodată cuconiţa
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus:-Ascultă, june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?

Ce te-ndeşi ca la pomană?
Când nici nu ştiu cine eşti!
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai să mă cucereşti?

Află că sunt doctoriţă,
Chiar de nu m-arată faţa,-
Şi-ţi fac una s-o ţii minte
Toată viaţa, toată viaţa!

Că de mai mă atingi o dată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos în bucăţele
Imediat! Şi-o dau la raţe!

Iar femeile-vreo zece-
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac mac, mac, mac, mac mac!

Ion Pribeagu, "Impertinentele!"

Intre doua vacante i miss my student time

Ma culc la 12 vs. 5 ma trezesc la 9 vs. 1-2 ziua, beau la fel:) mananc mai mult,consum mai mult - visez mai putin, analizez mai mult, ma distrez mai putin, sunt carcotas mai mult, calatoresc mai mult, citesc mai putin, rad mai putin, nu plang, la fel:), consum mai mult - visez mai putin, ma bucur mai putin de ceilalti, pretuiesc timpul mai putin, muncesc mai mult, fac ocazia mai mult, vorbesc italiana mai mult, urasc mai mult, consum mai mult - visez mai putin, obosesc mai mult, vreau mai putin, ma multumesc cu mai putin, alerg mai putin, traiesc mai putin...
Si totusi, frumusetea vietii si a naturii e la fel, poate ma apuc sa fiu iar student:)!

exercitiu de sinteza - Principiu "Adevar"

In spiritul tomist, si anume prin conceptul "fiind", esenta oricarui lucru, care trebuie demonstrat si nu luat apriori am sa incerc o sinteza a principiului "adevar"
Astfel:
dpdv al logicii, lipsa falsitatii este definita drept adevar:"Nici o propozitie nu este in acelasi timp si adevarata si falsa."
dpdv psihologic cognitivist, valoarea de adevar este o afirmatie corecta dpdv al cunoasterii, justificata prin concordanta cu mediul si cu experienta noastra(cognitiile noastre)" Este adevarat din cate stiu eu!"
dpdv moral, adevarul in raport cu minciuna, adik cu un fals, iar odată ce omul nu cunoaşte adevărul absolut nu cunoaşte nici cunoaşterea absolută, iar orice alt tip de cunoaştere este o necunoaştere.
adevar ca si principiu dualist-cartezian;
adevar ca si principiu al silogismului, dar si a contradictiei Aristotel(relativ la valoarea de adevar a unei propozitii:,, este imposibil ca o propozitie sa aiba valoarea de adevar si sa nu aiba aceeasi valoare de adevar tocmai in limitele sau in conditiile in care are numai si numai valoarea de adevar.”;
adevar pentru Epicur, dar si primordial umana dpdv fizic: toate percepţiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzaţia este criteriul suprem al adevărului
adevar in sens crestin consistă din deducerea dintr-un ansamblu de ipoteze sau de cunoştinţe dobândite prin experienţă, a unei cocluzii necondiţionate. Dumnezeu, ideile, inima, începutul absolut al lumii, şi chiar şi conştinţa ca fundament al cunoaşterii în idealism;
adevar pentru Toma d'Aquino: judecata afirmativa„tot ceea ce poate constitui obiectul (sau adevărul) unei judecăţi afirmative”.

In ceea ce priveste unicitatea adevarului Aristotel argumenteaza foarte bine unicitatea sa (neputand exista doua adevaruri in acelasi timp pentru acelasi lucru, poate doar propietati dar nu adevaruri.)

Ipoteze fara sustinere stiintifica reala:
unicitatea adevarului bolsevic. Reprezentarea crezurilor socialiste la modul cel mai radical, fara nuante, pentru ca diversitatea opiniilor poate fi subversiva.

Principiu al coaxialismului: orice filozof care pretinde că spune adevărul este mincinos, întrucât nu există decât un singur adevăr şi anume adevărul absolut iar orice alt adevăr chiar fiind o frântură din adevărul absolut este un alt adevăr deci o minciună.

Si totusi...:)

Barfa, un hobby necesar?

Ca in orice convent sau comunitate si in cel drag mie barfa a facut victime si va mai face.
Incepand cu conventul benedictin descris de Umberto Eco in care limba otravita, la propiu sau figurativ, a ucis oameni,sau dak ne gandim inca de la primele comunitati de oamenii care barfeau pe celalalt deoarece la impartitul hranei prinse in hoarda unul avea pulpa si celalalt copitele, s-a barfit mereu.
Indiferent de cultura, religie sau apartenenta nationala a oamenilor, barfa a fost mereu practicata, putem spune, ca hobby sau viciu deoarece nu a putut niciodata fi valorificata ca si principiu de sine statator.
Ar fi f frumos sa comparam barfa ca principiu alaturi de principii filosofice mari precum Adevar, Estetica, Etica, si vom obtine o dezbatere cu scoli ce s-au remarcat prin:
- relatie sociala intensa?
- incalcarea celorlalte principii filosofice importante, sau dak nu macar puse la incercare in permanenta?
- comunicare reala sau doar mimare?
- Placere personala sau necessitate comunitara de integrare, de asociere cu ceilalti, de lupta de clasa sociala?
- aplicabilitate in toate aspectele vietii?

Cateva opinii despre fenomen:

"The words of a gossip are like choice morsels: they go down to a man's innermost parts."

Robin Dunbar, Coevolution of neocortical size, group size and language in humans (pre-publication version) "Analysis of a sample of human conversations shows that about 60% of time is spent gossiping about relationships and personal experiences."

„Oamenii ar trebui sa ştie ca, daca ai o limba şi o foloseşti în scopuri rele, e ca şi când ai avea în gura dinamita”, a declarat Mayor Jesus Ignacio Jimenez, edilul-şef al localitatii Icononzo (40 km sudest de capitala Bogota), la care adaug zicala:
„Datorita bârfei, o limba de 10 centimetri ucide un om de 2 metri.”

un filozof hindus
„Daca iei un trandafir frumos mirositor şi-l rupi ca prostul, din rautate, petalele lui vor continua sa miroase frumos şi dupa aceea”.
„Oamenii îi calomniaza aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Giovanni Papini: „Acolo unde se aduna doua persoane, o a treia va muri”

Conform unor psihologi, bârfa este o obişnuinta „infantila”, un mod prin care fugim de propriile responsabilitati. Bârfirea unei persoane absente este perceputa ca o supapa de descarcare, de eliminare a propriilor nemultumiri, a insatisfactiilor din viata personala. Considerata ca fiind tot atât de nociva ca şi drogurile, bârfa a devenit o adevarata problema prezenta peste tot: în şcoli,la serviciu, în politica şi în mass-media.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul sa relateze faptele care îl surprind sau care îl fac sa sufere, deoarece în acest fel el doreşte sa primeasca sfaturi şi sa se asigure de justetea propriilor sale trairi şi sentimente. Însa de multe ori aceasta expunere este exagerata, iar cel care relateaza îşi pierde impartialitatea şi profita în acest mod, mai mult sau mai putin conştient, de demnitatea morala a celui caruia îi prezinta faptele, cât şi de absenta celui pe care îl incrimineaza.

„Bârfa este singurul zgomot care se propaga chiar mai repede decât sunetul.”

„Bârfa este ca noroiul pe un perete proaspat vopsit. Poate ca nu se lipeşte, dar lasa urme.”

Este un mare rau pe care îl putem pricinui unei persoane, ea se împotriveşte
relationarii bune dintre persoane care este paşnica, sincera, care nu provoaca
certuri şi care nu cauta altceva decît sa înfaptuiasca cât mai mult bine în jurul sau. O persoana bârfitoare, flecara, intriganta este vazuta prost şi în general detestata.

Ps.:O vorba de încurajare, de alinare poate schimba o viata şi ne costa foarte putin.

The BIG Harmony, bun vs. rau = 0

In incercarea de a explica cuplurile de batrani fericite am lansat un exemplu fantezisto-malitios despre modul in care se poate ajunge la The BIG Harmony:)

I. Preambul, Pregatirea armelor
Ea: Hmm, tipu ala arata bine, ce l-as tine sub papuc, i-as arata io ce e fericirea, io am calea lui spre fericire.
El: Hello lady, deseara te fericesc si dak esti ok te fericesc mai mult timp:)

Intalnire protocolara fixata de comun acord, se cunosc taberele, se analizeaza, se tatoneaza terenurile, se lanseaza spioni la apa, se fac strategii.
Ea: Ce fain ca gandim la fel, nu credeam ca mai exista cineva pe lumea asta care sa gandeasca exact ca mine, wau, si ceilalti ce prosti sunt! hihi haha!
El: In ochii tai vad tot Parisul! iti fac capul mare si tot te fericesc! Muuuhuhuaahaha:)

II. Saptamana oarba, Preludiul armelor

Suntem la fel, wau, avem idealuri comune, avem aceeasi nervi si aceleasi tandreturi, tu ai sexappel io am inteligenta, yuppie..., parintii nostri au aceeasi pensie, tot universu conspira la fericirea noastra, stroboscopul a batut in club numa pe noi doi, nea facut capu mare la amandoi, si acu e musai sa ne fericim pe noi, neamurile, copii, astrele noastre.

III. Viata de negociere, Razboiul armelor

Un razboi total, in care orice e negociat la sange, sau dupa reguli bine stabilite, cu aliante si protocoale, cu clauze contractuale si post contractuale, cu finantari rambursabile si creditari in functie de compensare.

Se negociaza orice, de la lapte la carnati, de la concediu la copii, de la masina la ora de trezire, de la cafea la credit, de la soacre la cumnati:)

O lupta in care nimeni nu trebuie sa oboseasca, in care se poate trai cu delasari de ambele parti sau confruntari la acelasi nivel de inarmare, mereu in echilibru, mereu in garda, mereu cu solii de pace trimisi si cu spionii la aceeasi masa.

IV. The BIG Harmony, Depunerea armelor

Ce bine ne-a fost o viata, cate am realizat, cat ne-am mai luptat, ce frumoasa e natura, ce frumosi sunt copii, ce frumos e universu, ce frumosi suntem noi, cat de greu ne-a fost, prin cate am trecut, cate am realizat, ce pacat ca nu sunt toti ca noi, ce pacat ca suntem unicati si nu avem bani de operatie pt a trai un mileniu asa!

El: Draga, da-mi te rog, zaharnita!

Ea: Poftim draga, ai grija ca am uitat cutitul acolo, din intamplare!

El: Cand te asezi, ai grija ca am scapat furculita pe scaunul tau, sa nu te ranesti!

Ea: Multumesc, am uitat sa-ti spun ca am spart ieri din greseala un pahar si a cazut in zaharnita!

El: Te iubesc!

Ea: Te iubesc!

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, in armonie:)

Mi-am dat demisia! "nici nu stiu cat de mare pot fi..."

Am plecat de dimineata bine dispus, normal in stare de semitreaz, pana la cafeaua cu gust nedefinit de la lucru. Deschid aplicatiile, site-urile favorite si navighez. Ajung prin layouturi insistente din coloana site-ului unde am de lucru la evahoroscop si introduc datele personale exacte pentru a ma lumina cu ce va fi peste ziua de astazi. Bun, imi prezic ca am sa fiu romantic, dar sa nu dau in cap la oameni, si sa nu fur...
Dupa care la caracteristici generale ale mele..surpriza.
Imi spune ca nu stiu sa ma supun, ca sunt asa si pe dincolo de dastept si frumos de dau pe'afara, ca io in viata tre sa fiu patron(mai mare sau mai mic)altfel o sa mor de foame.
Si am urmat sfatul, astfel ca azi in ziua de salar m-am dus la sef si i-am spus raspicat: esti un looser, nici macar o afacere de doi bani nu stii sa conduci, te precipiti cd formulezi o fraza, dai in balbaiala cd te intreaba cineva cum te cheama, scoti spume cd iti dau peste nas in prostia ta.
Mi-am dat demisia pentru a-mi urma calea de mult scrisa si care ma astepta dupa colt ca sa-mi dau seama ca "nici nu stiu cat de mare pot fi..."


Multumesc Eva Horoscop ca sunt patron in viziunea voastra. De maine prezentati-va demisiile!

"A fi" sau "A avea"?

"Între a fi si a avea, toti am cam ales de mult a doua posibilitate, nesinchisindu-ne de „mofturile” intelectuale si religioase înglobate în cel dintâi. Si totusi, a fi ar prezerva un nume bun oricărui ales care a făcut ceva pentru comunitatea în care activează, în timp ce a avea produce satisfactii strict personale si, cel mult, familiale, fatalmente restrânse.
Într-o lume în care nu mai contează decât prezentul cel mai strict, a fi, însă, nu mai poartă nici o semnificatie. A avea, o, da, el poartă semnele strălucitoare care fac cu ochiul tuturor acestor profitori fără scrupule si credintă, care ni se înfătisează zilnic pe la televiziuni si ale căror nume le vom citi."

Fragment Articol semnat Nicolae Prelipceanu

Ma intrebam dak ne incadram intr-o parte sau cealalta? cu siguranta inclin spre a doua varianta.
In ideea de a schimba aceasta pozitie, consider ca este un sacrificiu in ziua de astazi sa crezi in "A Fi" si sa pui in practica. De-a lungul timpului cine a crezut in aceasta posibilitate(in speta artistii, filosofii si oamenii de stiinta) a sfarsit de multe ori fara a culege laurii, decat postmortem.
Societatea actuala este bazata pe "A Avea", de aceea stralucirea gandirii, ca meserie indragita de societatea omeneasca, nu va mai cunoaste decat peste multi ani glorie, pana cand clopotul gaussian nu va atinge apogeul in intreaga lume prin "A avea".
Speranta nu mi-a murit, citatul celebru "Mileniul III va fi religios sau nu va fi deloc!" imi ramane valabil in continuare, totul este sa depasim acest varf gaussian al principiului "A Avea"
Pana atunci consum placut!:)

CE importata-i ROMANIA, CE importati suntem cu TOTII? ce romania..ce toti?

Plai & Manea

Pe-un picior de plai
E-o gaurã-n rai...
Neagrã si adâncã...
De pe-un colt de stâncã
Un bace priveste
Cum se prãvãleste
Turma de mioare
‘n hãu’ ‘cela mare.

Oaia cum cãdea
Un zgomot fãcea,
Apoi murea.
Baciu’ îi zbiera:
“Asta-i nunta ta
Oisoara mea!”
…
La fereastrã
Fata noastrã
Danseazã’n rochie albastrã.
N-a avut în veci perdea
(toatã lumea o vedea).

Ai parai,
Dai.
Dacã n-ai,
Înc-o turã stai.

Care cum se nimerea
Ochii-n fatã si-i bãga.
Stãteau ca la cinema,
Da’ nici unu’ nu plãtea.

Ai parai, Dai. Dacã n-ai, Înc-o turã stai.

Când piranda s-a gândit
si-a pus taxã pe privit
A fost mare tragedie,
Da’ banii-a-nceput sã vie.

Ai parai, Dai. Dacã n-ai, Înc-o turã stai.

Timpu’ tare se grãbeste
Ea acuma îi plateste
Lumea toatã dãntuieste,
Ea pe fereastrã priveste.

Ada Milea "Plai & Manea"

Am un chef de starea asta....

Mare, Soare, Dolce far'niente!

Aeru' imi bate in incapere si ma duce departeeeee,
asa departe ca stau si ma uit la ceilalti si-i vad pe toti dansand in juru meu hawaiana(si nu facand facturi si contractand noi clienti).
Soarele isi face de cap si ne da sedativu de relax, de sat meridional, de tarani toropiti ce se bucura de un vin rosu sec din beci, cu branza tinuta in ulei de masline si condimentata bine, cu legume de prin gradina si servite normal in sezlongul de langa palmierul cel mai inalt din curte.
Briza marii bate usor, iar pescarusii canta un cantec care se fredoneaza toata vara.
Toropeala stinge orice urma de a gandi, relax-ul se autoproclama deodata Coran. Linistea si Pacea sunt Porunci!
Aerul plin de sare de mare umfla plamanii si-i imbata de mirosul de iasomie intinsa pe peretii casutei varuite in albastru celest cu streasina din placi de piatra dura si racoroasa.
Azurul incanta ochiul alaturi de actorii inaripati imbracati in alb si muscatele de la veranda larga a casutei.
Ea intr-o rochie vaporoasa si alba, de abia intoarsa din apa marii isi cauta culcusul in pieptul meu si stam adormiti de Legea nou adoptata, Relaxarea!

Te iubeeeesscc.........BESTIE!

Te iubeeeesscc.........BESTIE!

Esti frumoasa ca un inger.....cand dormi

Esti frumoasa ca un inger.....cand dormi!

Imi placeeee gustul tau.....de pasta de dinti!

Oda amorului post modernist!

MUUHHUUUAHAHAHAHAHAHA!!!!!!

sunt super, sunt mega,
sunt frumos,ma imbrac super, am voce super, cant super, am totul super, imi merge super, curge super, se spala super, curata super, am obosit super, mananc super, ma enervez super, recuperez super, invidiez super, ma razbun super, ma odihnesc super, ma bucur super, ma intristez super, jignesc super, ma strecor super, te pacalesc super, adorm super, ma agit super, perseverez super, cersesc super, calatoresc super, tip super, respect super, rad super, vorbesc super,

V-am lasat SUPER!

PS: Satira la adresa super-iristilor din juru' nostru, sa ne traiasca super:)

A fi sau a nu fi - oglinda oglinjoara?

M-am uitat aseara in oglinda lui Tarkovski si m-am regasit. Am retrait momentele de oglinda din liceu cd ma uitam dimineata la spalatul fildesilor si seara la culcare si vroiam sa stiu cine e cel din oglinda, ce draq cauta acolo si pentru ce?
Sincer nici acum nu stiu la ce naiba e buna oglinda mea atata timp cat mi-era bine in copacii vecinilor(ferindu-ma de apa aruncata de la geam de cate un pensionar ce statea si se distra si el din lipsa de preocupare:), la fotbal zi de zi (pe cele 10 terenuri de fotbal inghesuite in jurul lumii mele de semicartier, semicountry, semigarla), cu desenele animate "Pif et Hercule" anuntate la megafon de la balcon de cate un copil pedepsit de masa sa stea in ziua aia in casa, de ciresu de la bunica(in varf de cires, ca acolo mi-am facut culcusu sa nu cad in caz de adorm, avand ciresele cat mai aproape de gura, ca ultimu lenes de pe o insula pustie), de excursiile de o zi la manastiri, la padure, rugate la parinti cate doua luni sa pot merge, de munca de zilier facuta la unchiu la casa pentru ca sa-si faca casa din chirpici si io sa ma balacesc ziua intreaga in lutul rece pentru a se afana si omogeniza toata compozitia impreuna cu paiele si apa, de v-ati ascunselea seara pana la 1 2, si flori fete sau baieti, de flirturi inocente si batai de inima incoerente de baiat timid, de intrat tiptil in casa sa nu mi-o fur.
E frumos, tot in oglinda sa vezi numai partea frumoasa a lucrurilor si sa stergi partea urata cu un burete sau dak ai curajul sa le privesti doar obiectiv.
Ca un batran asteptandu-si pensia din poltronul din salon incep sa-mi plang de mila pentru ceea ce am avut, mereu (perfectionist derizoriu ce sunt) zicandu-mi ca puteam mai mult, ca trebuia sa fac mai mult...
Am invatat din oglinda lu Tarkovski ca de fapt trebuie sa-ti accepti oglinda si sa-ti aranjezi chipul indiferent de trecut sau viitor astfel incat oglinda sa te accepte si ea si plin de viata cum esti acum si stana de piatra cum vei fi in catva ani.

Am iubit si-am sa iubesc

Draga mea si aoleu

Si am zis verde mar domnesc

Am iubit si am sa iubesc Neica,

macar sa ma prapadesc

Si ce imi place tot iubesc

Ca am iubit in a mea viata

si tiganca

si armenca

O frumoasa ploiesteanca

O iubesc ca-mi este draga Haida,

haida de trei ori

Mirosite-ar gura a flori

Si buzele a micsunele

Musca-ra neica din ele

Draga mea si aoleu

Cea iubit sufletul meu

Sa mor si nu-mi pare rau Neica,

cea iubit inima mea

Sa mor si nu pot uita

Faramita Lambru

Putini se pot lauda ca omu asta:)

Hampi's Places