Ca in orice convent sau comunitate si in cel drag mie barfa a facut victime si va mai face.
Incepand cu conventul benedictin descris de Umberto Eco in care limba otravita, la propiu sau figurativ, a ucis oameni,sau dak ne gandim inca de la primele comunitati de oamenii care barfeau pe celalalt deoarece la impartitul hranei prinse in hoarda unul avea pulpa si celalalt copitele, s-a barfit mereu.
Indiferent de cultura, religie sau apartenenta nationala a oamenilor, barfa a fost mereu practicata, putem spune, ca hobby sau viciu deoarece nu a putut niciodata fi valorificata ca si principiu de sine statator.
Ar fi f frumos sa comparam barfa ca principiu alaturi de principii filosofice mari precum Adevar, Estetica, Etica, si vom obtine o dezbatere cu scoli ce s-au remarcat prin:
- relatie sociala intensa?
- incalcarea celorlalte principii filosofice importante, sau dak nu macar puse la incercare in permanenta?
- comunicare reala sau doar mimare?
- Placere personala sau necessitate comunitara de integrare, de asociere cu ceilalti, de lupta de clasa sociala?
- aplicabilitate in toate aspectele vietii?
Cateva opinii despre fenomen:
"The words of a gossip are like choice morsels: they go down to a man's innermost parts."
Robin Dunbar, Coevolution of neocortical size, group size and language in humans (pre-publication version) "Analysis of a sample of human conversations shows that about 60% of time is spent gossiping about relationships and personal experiences."
„Oamenii ar trebui sa ştie ca, daca ai o limba şi o foloseşti în scopuri rele, e ca şi când ai avea în gura dinamita”, a declarat Mayor Jesus Ignacio Jimenez, edilul-şef al localitatii Icononzo (40 km sudest de capitala Bogota), la care adaug zicala:
„Datorita bârfei, o limba de 10 centimetri ucide un om de 2 metri.”
un filozof hindus
„Daca iei un trandafir frumos mirositor şi-l rupi ca prostul, din rautate, petalele lui vor continua sa miroase frumos şi dupa aceea”.
„Oamenii îi calomniaza aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”
Giovanni Papini: „Acolo unde se aduna doua persoane, o a treia va muri”
Conform unor psihologi, bârfa este o obişnuinta „infantila”, un mod prin care fugim de propriile responsabilitati. Bârfirea unei persoane absente este perceputa ca o supapa de descarcare, de eliminare a propriilor nemultumiri, a insatisfactiilor din viata personala. Considerata ca fiind tot atât de nociva ca şi drogurile, bârfa a devenit o adevarata problema prezenta peste tot: în şcoli,la serviciu, în politica şi în mass-media.
Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul sa relateze faptele care îl surprind sau care îl fac sa sufere, deoarece în acest fel el doreşte sa primeasca sfaturi şi sa se asigure de justetea propriilor sale trairi şi sentimente. Însa de multe ori aceasta expunere este exagerata, iar cel care relateaza îşi pierde impartialitatea şi profita în acest mod, mai mult sau mai putin conştient, de demnitatea morala a celui caruia îi prezinta faptele, cât şi de absenta celui pe care îl incrimineaza.
„Bârfa este singurul zgomot care se propaga chiar mai repede decât sunetul.”
„Bârfa este ca noroiul pe un perete proaspat vopsit. Poate ca nu se lipeşte, dar lasa urme.”
Este un mare rau pe care îl putem pricinui unei persoane, ea se împotriveşte
relationarii bune dintre persoane care este paşnica, sincera, care nu provoaca
certuri şi care nu cauta altceva decît sa înfaptuiasca cât mai mult bine în jurul sau. O persoana bârfitoare, flecara, intriganta este vazuta prost şi în general detestata.
Ps.:O vorba de încurajare, de alinare poate schimba o viata şi ne costa foarte putin.
