Traindu-ne viata intr-o continua spirala a intrebarii fundamentale "Ce sunt, Ce fac?", mai mult sau mai putin activa de la persoana la persoana, ajungem sa ne repetam viata zi de zi, in pattern-uri de stil de viata, personalitate si mediu ce ne inconjoara, mai mult sau mai putin comune, dar toti in clopotul lui Gauss.
Cei mai multi dintre noi deduc de mici cum sa se comporte in fata fiecarei situatii, din mediul inconjurator(parinti, scoala, religie, carti, televizor si google..mai nou), dar cealalta categorie de oameni care invata din induceri, reusesc sa isi formeze un filtru propiu prin care privesc situatiile si sa se adapteze lor in consecinta(ex. artistii, geniile). Nu neg faptul ca si deductia bine instruita are roade, insa nu are valoare de inovatie, nu are forma originala.
Deciziile pe care le luam ne definesc ca persoane, ca mod de a reactiona in fata a "Ce sunt, Ce fac?".
Stiinta si modul de viata al societatii contemporane a ajuns la un nivel de blocaj, in care nu este loc de inductii, deoarece cantitatea de deductii a societatii este prea mare pentru a putea ingurgita o inductie. Cu atat mai mult sunt respinse inductiile, cu cat cantitatea de deductii nu poate fi descalcita in nici un domeniu decat de un grup de oameni si nu un individ(ex.grup de oameni de stiinta, organizatii de tot felul).
Cu toate ca, filosofic vorbind, cand realizam o inductie facem, de fapt, un cerc continuu(n. red. constructie fara finalitate) in care inducem o ipoteza bazata pe o alta ipoteza pana inchidem cercul, mai mic sau mai mare, de la caz la caz, este mult mai valoros decat o deductie care se bazeaza pe o cauzalitate si care se contruieste pe baze deductibile.
Consider ca omenirea isi poate baza progresul adevarat, atat la nivel individual cat si societal, doar pe inductii:)
